tag:blogger.com,1999:blog-83721638277889884522012-02-06T22:44:00.392+02:00Odă mie!roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.comBlogger471100tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-39436952150761601322012-02-06T21:50:00.000+02:002012-02-06T21:50:34.200+02:00

Ştiţi zilele alea pe care le începeţi minunat şi pe parcurs se găsesc unii să vi le indese pe gât? Ştiţi zilele alea în care îţi propui să rămâi calm, răbdător, zâmbitor până la final şi chiar ai şanse, pentru că ziua e minunată, da' vine unu şi se sterge pe bocanci cu karma ta? Ştiţi momentele alea în care zici că nimic nu ţi-ar putea şterge zâmbetul de pe buze, dar se găseşte cineva să-ţi

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-25044988783287727112012-01-31T00:16:00.001+02:002012-01-31T00:21:35.520+02:00

E a o mie una oară când intru aici şi nu ştiu ce să scriu. Am şi uitat pe unde sunt diacriticele astea...hmm. Nu că nu aş avea despre ce să scriu, cred că am. Da' nu-mi mai vine. Şi punct. Cumva ar trebui să mă bucur...dacă nu scriu aici înseamnă că totul e bine: fără depresii, fără răzvrătiri, fără întrebări tâmpite. O fi efectul de "femeie măritată", cum ar zice anumiţi, de altfel

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-55858756815902799842011-10-12T00:55:00.000+03:002011-10-12T00:55:04.847+03:00

Da, ştiu...nu am mai scris de muuuult. Ce vreţi, o minte luminată ca a mea are nevoie şi de pauze...pauze ca să mai facă prostii şi să înveţe din ele. Nu ştiu exact de ce scriu...nu prea simt că am învăţat ceva nou. Poate de asta. Aşa că am să scriu banalităţi. Vă spun la ce mă gândeam eu azi la o ţigară. Câteodată mai am şi eu nişte sclipiri din astea de "om normal". Pe bune! Cum vă spuneam,

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-44437734733745346102011-07-12T19:47:00.000+03:002011-07-12T19:47:08.929+03:00

...si acum urmeaza o avalansa de ganduri, cuvinte, sentimente, doruri, ofuri, plansete, rasete. urmeaza...in mine, nu reusesc sa le prind, sa le vad, sa le scriu...sa scap.

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-27953634597290258342011-06-21T00:28:00.000+03:002011-06-21T00:28:37.274+03:00

Ştiu că într-o zi am să mor. E normal, moartea e unul din puţinele lucruri certe atunci când apari pe lumea asta. Nu, nu îmi e frică de ea în sine...mi-e frică de fracţiunea aceea de secundă în care se zice că-ţi trece toată viaţa prin faţa ochilor. Mi-e frică să nu-mi pară rău. Bine...cred că oricum mi-ar părea rău dacă aş şti că gata, mor...dar nu vreau să-mi pară rău pentru cum am trăit, sau

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-64301142234499212102011-06-17T20:47:00.000+03:002011-06-17T20:47:17.225+03:00

Cum să spun? Cum să rezolv? Cum să vindec? Cum să trec mai departe? Cum...dacă nu am curaj să recunosc cu voce tare, dacă nu găsesc cuvinte şi gândurile nu vor să se aşeze în fraze. E acel punct slab, e buba care doare când pui degetul, care se vindeca cu trecerea timpului, dar care îţi va lăsa cicatrice. Nu ai cum să scapi. Şi atunci....şi atunci cum faci să fie măcar una mai estetică? Cum...

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-12020586001203372022011-06-07T00:00:00.000+03:002011-06-07T00:00:10.002+03:00

Azi am văzut bâzdâgania asta. Da, foarte tare, n-am râs cu lacrimi da' am zâmbit aşa...în sinea mea. După care, dintr-o curiozitate bolnavă am citit şi comentariile. Încă mai râd cu lacrimi, sau plâng...nu ştiu exact. Cum, deci cum lumea asta se poate "ataca" în halul ăsta şi cum poate să aibă asemenea concepţii/comentarii la un filmuleţ care se vrea funny dar în acelaşi timp vorbeşte de o

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-79361497069755420942011-05-25T23:35:00.000+03:002011-05-25T23:35:27.604+03:00

ufff, ce sictirită sunt.... Am o stare, o stare din aia pe care nu pot pune degetul să zic ce e. Azi iar am simţit impulsul tâmpit de a lua pe cineva la bătaie, de a face o prostie. Ce-o fi în capul meu nu ştiu. De parcă nu am atâtea şi atâtea lucruri de care să mă ocup, pe care să le rezolv. Da' nu mai am chef....ce să-i fac?! Ştiţi melodia asta? Mă rog, melodia şi "videoclipul". Ei, cam aşa aş

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-6915049177956962972011-04-29T01:57:00.001+03:002011-04-29T02:07:01.696+03:00

Fir'ar ea să fie de treabă că m-am enervat. Şi m-am enervat a nuştiucâtaoară pe subiectul ăsta, aşa că îl dau afară. Nu prea vomit eu, da asta am să fac acum. De vreo doi ani de zile am renunţat/refuzat să mă mai uit la orice fel de ştiri, observatoare şi jurnale. Pe bune, îmi stricau karma. Aceleaşi subiecte idioate iar şi iar, aceleaşi explozii de cuvinte "de impact", imagini de "văleu mamă,

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-40562512131457015132011-04-13T22:52:00.000+03:002011-04-13T22:52:03.223+03:00

Ne place să comunicăm, trăim în era "socializării", totul e social: social media, social network, social brand, social news, social...fâs. Simţim impulsul să fim sofisticaţi, preţioşi, să construim în jurul unei idei mai mult decât trebuie pentru ca, în final, să pierdem esenţialul. Pierdem atât de mult timp cu formularea unei idei, complicăm atât de mult traseul de la sclipirea de moment până

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-22783354899012680762011-03-20T01:32:00.001+02:002011-03-20T01:38:35.136+02:00

Vegetez. Televizorul merge aiurea pe...HBO comedy, luminile-s aprise în toată casa, eu deschid pagină după pagină, link după link, porcărie după porcărie... ...şi am o revelaţie! De fapt n-am, e mai mult o întrebare. Mă, eu oi fi nesimţită? Chiar mă gândeam acum. Păi cum să nu mă gandesc când, în ultimul timp, mă trezesc în anumite cercuri de oameni şi se pare că n-am ce să discut. Nu, nu ştiu

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-77662574854977916562011-03-11T14:01:00.000+02:002011-03-11T14:01:37.820+02:00

...o mai ţineţi minte, nu? Fetiţa aia super şmecheră, mega deşteaptă, care avea mintea prea nepusă la treabă. Aşa   a început ea să mişte obiecte cu puterea minţii, să-şi terorizeze duşmanii şi să-i amuze pe prieteni. Până i-a dat cineva de lucru, sau de citit (mai sigur) şi gata, s-a liniştit. În fine, am impresia că nu sunt prea coerentă la ora asta...în perioada asta. Ideea e că atunci când

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-54396646349828692112011-01-20T22:59:00.000+02:002011-01-20T22:59:36.085+02:00

Dragă Roxana, Fă întotdeauna ce-ţi place, indiferent de ce zice lumea, mama sau prietenii. Pe la 15 ani ai realizat că orice ai face nu-i poţi satisface pe toţi aşa că nu mai încerca să satisfaci pe altcineva înafară de tine. Mai bine regreţi că ai făcut un lucru, decât să regreţi că nu l-ai făcut. Chestia asta merge de fiecare dată când ţi-e frică să faci ceva şi trebuie neapărat luată în

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-1344239889469857142010-12-19T17:00:00.000+02:002010-12-19T17:00:59.724+02:00

Cică timpul nu e prietenul nimănui, cu toate astea el le vindecă pe toate. Timp n-am, timpul trece pe lângă mine şi aduce schimbări care dor. Trece, cu bune şi rele, trece şi ia de lângă mine oameni şi întâmplări, şi viaţa aşa cum a fost, trece şi-mi aduce în cale noi situaţii şi oameni, mai buni sau mai răi. Mi-e frică, mi-e frică rău de tot de trecerea timpului pentru că nu pot lupta cu asta

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-83121178148075333372010-12-07T17:41:00.000+02:002010-12-07T17:41:55.171+02:00

Mi-a fost foarte, foarte dor de mine. Azi noapte stăteam în bucătărie, cu picioarele cocoţate pe maşina de spălat, cu o ţigară în mâna dreaptă, un pahar de vin în stânga, într-o linişte deplină, pierdută în luminiţele bradului. Nu ştiu pe unde mi-a zburat mintea...cert e că m-am trezit zâmbind fără să ştiu de ce. De multe ori m-am gândit că, poate, ceea ce simt eu, ce gândesc, modul în care aleg

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-67077769023001603532010-11-17T17:03:00.000+02:002010-11-17T17:03:55.837+02:00

      Uite aşa se face că un rău nu vine niciodată singur...bine, nu menţionează nicăieri că ar trebui să vină cu toată gaşca lui de lucruri rele, but maybe that's just for me.       Şi tot aşa se zice că un şut în fund, un pas înainte. Formidabil cât mă amuză chestia asta, pentru că din experienţa fizică, atunci când primeşti un şut în fund te doare şi pasul ăla înainte îl faci mai mult pentru

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-17769612560394552922010-11-11T10:27:00.001+02:002010-11-11T10:28:36.817+02:00

        Din când în când e bine să răceşti. Răceală din aia cu senzaţii de ochi umflaţi, cap care explodează, urechi înfundate şi furnicături pe nas. De ce?         Simplu. Te obligă să te opreşti. Nu prea mai poţi face tot ce făceai cu o zi înainte, nu prea mai ai energie să gândeşti şi răzgândeşti scenarii, situaţii, probleme, nu prea te mai poţi coordona...nu, ai nevoie de toată energia

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-26141841797988068242010-10-26T17:38:00.003+03:002010-10-27T00:41:59.771+03:00

Vine o zi în viaţa unui om când apare motivul, dar mai ales simte nevoia să-şi spămuiască oamenii din lista de mess.  Azi am simţit nevoia (motivul e banal, nu mă chinui să-l expun), datorită unor probleme expuse în postul anterior, să nu mă mai chinui să mă privesc din afară, am simţit nevoia să întreb, pur şi simplu: sunt in pana de inspiratie, vreau si eu sa ma descrieti intr-un cuvant(hai,

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-15823368124512608462010-10-21T01:01:00.001+03:002010-10-21T01:10:05.658+03:00

E greu când nu mai ai forţă, când simţi că a rămas din tine doar o fărâmă a ceea ce ai fost.  E greu să te uiţi la tine şi să zici „Tu poţi mai mult!” iar după, să îţi muţi privirea la ceea ce te înconjoară şi să realizezi că oricât te-ai agăţa de ceea ce vrei eventual unghiile or să ţi se rupă şi ai să cazi. Şi nu finalul doare, nu zgomotul tuturor legăturilor care se rup, nu. Doare şi nu ai

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-76138223759208215532010-07-20T18:41:00.000+03:002010-07-20T18:41:17.600+03:00

N-am nici un chef să scriu şi oricum n-am să uit zilele astea niciodată, însă vreau să rămână aici, pentru când am să fiu lucidă şi am să mă pot amuza copios pe seama lor. Trebuia să-mi treacă prin minte, privind istoricul realizărilor mele, că a-ţi lua carnetul fiind Roxana Farcaş va fi o problemă (şi nu mă refer la faptul că am picat prima oară, e normal). Undeva pe parcurs am uitat asta şi am

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-30313582969675320592010-07-04T11:40:00.000+03:002010-07-04T11:40:53.542+03:00

Am coborât din maşină şi am fugit să deschid porţile. Din curtea cealaltă câteva capete se uitau curioase. "Hmm...bunica nu mai vede bine, nu mă recunoaşte." Mama parchează maşina iar eu alerg într-un suflet să-mi îmbrăţişez bunicii. Lacrimile pe care le au în ochi de fiecare dată când mă văd sunt de nepreţuit. "Ia uiti, o rămas bunica mitică pi lângâ nepoati, grieu mai ajiunjiţi pi aişi!" Râd,

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-44046309500458549952010-06-23T16:11:00.000+03:002010-06-23T16:11:29.953+03:00

Sunt câteva mici lucruri care te fac să vibrezi, să trăieşti, să simţi. Sunt acele locuri din capul tău peste care dai fără să vrei, te dor şi îţi aduci aminte. Sunt contrastele dintre ceea ce ai în fiecare zi şi...pata de culoare violet ce dispare după câteva zile. Au fost nişte zile tare ciudate. Între zeci de probleme zilnice, pregătiri de evadare, certuri si planuri; dar am fugit. Ştitţi

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-58898896679493906482010-06-03T01:06:00.002+03:002010-06-03T01:37:16.340+03:00

Uite, în seara asta las puţin "egoismul" la o parte, în seara asta vreau să scriu despre voi. De fapt...tot ce am să scriu aici e un mare MULŢUMESC! Nu, nu am păţit nimic, nu am aflat doamne fer' că am vreo boală...nu, doar că în momentul în care mi-am aprins ţigara asta mi-a zburat gândul la voi. Vreau, nu să mă justific, vreau să vă spun vreo două lucruri. Se face cam un an  de când am blog.

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-82891138968127038252010-06-01T01:41:00.001+03:002010-06-01T08:21:38.569+03:00

Eu mint. Tu minţi. Minciuna face parte din viaţa noastră ca aerul pe care-l respirăm. De ce? Conform cercetărilor mele îndelungate şi bine documentate, adevărul e mână în mână cu minciuna, nu se poate să ai unul fără celălalt. Minciuna este până la urmă o formă de adaptare, de integrare în mult evoluata noastră societate. Eu am minţit mult. Am avut impresia la un moment dat că nimeni din cei care

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-9712269526318520882010-05-27T12:50:00.000+03:002010-05-27T12:50:20.271+03:00

Te trezeşti dimineaţă. La ce te gândeşti? Te îndrepţi nerăbdătoare spre cafea, ţigară, soarele care intră pe geamul bucătăriei nu a fost niciodată mai zâmbitor şi îi zâmbeşti înapoi. Cea care se uită la tine în oglindă te îndeamnă să zâmbeşti; eşti ciufulită, ai cearcăne la ochi si urme pe piele de la cearceaf. Tu zâmbeşti, da...eşti haioasă în dimineaţa asta. Întâi pe mâini, ţi se prelinge până

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-22639645872896510812010-05-20T16:17:00.002+03:002010-05-20T16:17:34.619+03:00

Am luat sala, na...trebuia sa zic si aici:)))

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-32276927011150878882010-05-11T19:47:00.000+03:002010-05-11T19:47:15.521+03:00

Mai am 10 minute si plec de la birou. Gandul ca vreau sa plec, si nu doar de la birou, e din ce in ce mai aprins. Azi ce era doar in gand se concretizeaza, sunt mai aproape. Nu stiu de ce dau atata importanta. Poate pentru ca eu am zis, in repetate randuri, ca nu am sa plec din aceasta tara. Poate ca mi-e frica. Poate ca nu vreau sa fac asta ci doar sa ma razvratesc. Probleme mari domne' Prea

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-23380292702732130492010-05-09T16:37:00.001+03:002010-05-09T16:47:56.511+03:00

Nici când eram mică nu aveam un răspuns clar la "Ce vrei să te faci când o să fi mare?" Păi cum adică ce-o să mă fac? Oi vedea eu... Iată că, inevitabil, m-am făcut mare. Ce sunt acum? Nu ştiu...mare?! Ce am făcut până acum? Păi să vedem: 1. O şcoală generală...la cele mai bune clase din cele două şcoli din Moineşti. 2. Liceul, pardon...Colegiul Naţional Ferdinand I, printre cele mai bune din

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-83265116552191156622010-04-26T22:53:00.000+03:002010-04-26T22:53:18.104+03:00

So what if the wind doesn't stop when I fall, So what if the grass is all wet? My heart will keep pounding, I still got my soul. And I shall rise again, hold your bet. When shadows will burst, When light strikes again, I will be there waiting my flight. How could they belive, and what a mistake, That I would leave without a "Goodbye!"? So take off your hand, just turn your back Now look again,

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-57965418016735782982010-04-25T00:54:00.000+03:002010-04-25T00:54:13.167+03:00

E ciudat cum noaptea te face să vrei. Nu contează ce. Noaptea visezi, noaptea e totul posibil. Noaptea se pun la cale strategii, analizezi feţe, comportamente, fapte. E un vuiet de gânduri bine legate şi totul capătă sens, fiecare bucăţică din ziua care a trecut îşi reia locul in puzzle-ul minţii. E ca atunci când oglinda lacului se linişteşte, iar tu poţi să-ţi vezi în sfârşit chipul

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-8951709411293550932010-04-20T15:12:00.000+03:002010-04-20T15:12:26.160+03:00

   E înrădăcinat în minţile unora să nu vorbească despre moarte, nu la modul serios. Pe mine asta mă frământă acum şi scriu aici pentru că reprezintă o problemă pentru mine, e un lucru de care nu pot să scap: să mă gândesc la moarte.    Se întâmplă de vreo doi ani, de când in jurul meu diferiţi oameni la care ţin "dispar" şi oricât aş încerca să scap de umbra asta care mă urmăreşte nu pot. Ştiu

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-40990029965776922722010-04-14T14:35:00.044+03:002010-04-14T21:45:51.467+03:00

Unde fiecare minut se dilată cât o viaţă? Unde e locul meu de poveste? Unde mă simt acasă?  Satul Balcani e bine adăpostit în inima Moldovei, pe malul Schitului, la poalele Goşmanului. Aici am dat o fugă în mini concediul de Paşte, să-mi vizitez bunicii. Când ajung în faţa porţii uit de toate, e ca o lume numai a mea, nu mai contează mizeria din Bucureşti, problemele de la muncă sunt doar

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-7811042519178225852010-02-27T22:46:00.002+02:002010-04-15T11:18:30.909+03:00

Ploua. Cu stropi mici si usori, nu mi-e greu sa tin ochii deschisi. Ii simt pe maini, pe fata, pe gat. Da, am uitat sa-mi inchei geaca, am doar tricoul pe care-l port prin casa...Ce proasta sa plec asa, dar e bine, nu mi-e frig. De fapt, ce e bine aici? E ceva in aer, ceva care apasa peste mine...un sentiment ciudat, un sentiment de rau. Poate din cauza stradutelor astora, cu case vechi,

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-40598463784931865032010-01-20T16:53:00.000+02:002010-01-20T16:53:20.631+02:00

Cred că e de la vremea de afară. Mă rotesc toată ziua în scaun, cu ochii pierduţi în zăpadă şi visez. Trec pe lăngă mine probleme, şedinţe, bârfe. Parcă sunt un virus în stare de latenţă. Sunt luni întregi în care mă chinui să intru în starea asta, acum că am reuşit sunt nemulţumită, logic. Ţin căştile în urechi. Am 3 playlist-uri pe youtube: "adunate", "folk" si "rap". Mi-am dat seama cât de

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-12106288552653476052010-01-13T19:41:00.001+02:002010-01-13T19:42:50.532+02:00

mda, merg da nu-mi plac

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-56725878400706239132010-01-12T16:56:00.000+02:002010-01-12T16:56:24.160+02:00

E posibil să te plictişeşti în mijlocul unei mari agitaţiuni? E posibil să te plictiseşti, nu să te enervezi, nu să-ţi iei câmpii, nu să fi stresat, ci pur şi simplu să te plictiseşti de ea, să o priveşti cu mult sictir? La mine se pare că da, e posibil. Oricât ar încerca forţele să mă atragă în vâltoarea asta, rămân impasibilă, şi uneori mi-e ciudă. M-am săturat oficial să mă tot frământ pentru

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-15524174571992256462009-12-30T21:32:00.003+02:002009-12-30T23:42:21.274+02:00

Ma trezesc iar sa scriu de frica. De frica umbrei negre care-mi acopera acum ochii, inima, mintile. Azi am fost foarte suparata la munca, nervoasa, mi-am plans de mila si m-am vaicarit. Eram suparata pe viata. Tot azi, acum doua ore, am aflat ca Iorga, colegul meu, a murit...A murit...A murit...A fost sec, ireal parca glasul lui Andrei cand a lasat telefonul din mana: "Iorga a murit!" ...si nu-mi

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-21512215069106932262009-12-28T16:14:00.000+02:002009-12-28T16:14:57.594+02:00

Încerc să nu pierd din vedere că principiul Crăciunului este bucuria. Îmi place să ascult colinde vechi, populare. Îmi place Hruşcă, îmi aduce aminte de când credeam încă în Moş Crăciun. Îmi place Ducu Bertzi, vocea lui îmi trezeşte amintiri de mere coapte şi foc în sobă. Crăciunul e tradiţie, e masa plină cu bunătăţi de la 12 şi-un minut noaptea după o săptămână de post, pe care obişnuiam să

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-71121466540752884342009-12-20T12:22:00.000+02:002009-12-20T12:22:08.971+02:00

Care ţine de memorie. În ultimele zile m-a frământat un gând. De ce unii oameni trec mai uşor peste obstacole faţă de ceilalţi? Concluzia? Unii oameni au "memoria durerii", a răului, alţii au "memoria bucuriei", a binelui. I-am observat atent pe mulţi din jurul meu. E clar, unii nu pot trece peste anumite greşeli, peste întâmplări nefericite, şi nu pentru că nu vor, ci doar pentru că nu pot uita

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-56546602271398917482009-12-13T12:24:00.000+02:002009-12-13T12:24:06.165+02:00

În ultimul timp parcă toată lumea ţine să-mi bage pe gât că vorbesc altă limbă. Aseară, cineva a aflat depre blogul meu. Cineva care mi-a zis, ca un reproş, că am multe feţe. Fiecare din noi, oricât de simpli ne-am fi născut, are mai multe feţe. De obicei nu dau doi bani pe ce spun cei din jur depsre mine, e poate un mecanism de apărare, ignoranţă, nu ştiu...pur şi simplu aşa sunt. Persoana

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-23587007604638962032009-12-12T12:58:00.001+02:002009-12-12T13:16:17.505+02:00

Nu fi prost! Nu lăsa frustrările si neputinţa care-ţi curg prin vene acum să te deraieze de pe traiectoria pe care defapt o ştii atât de bine! Nu te transforma în sinucigaşul de la metrou, nu mai nega că îţi pasă, acceptă şi prefă-te mai bine! Nu mai interpreta lucruri care nu sunt, deschide ochii, dă-ţi două palme şi dă-ţi seama că nu merită! Nu-ţi mai limita sentimentele, riscă! Nu mai zi "I

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-21626768667525187102009-12-07T11:59:00.002+02:002009-12-07T12:16:11.498+02:00

Am realizat devreme că nu am nici un talent vizibil, palpabil, că am câte puţin din toate şi niciodată deajuns. În clasa a 9a cineva a crezut că pot să cânt, aproape reuşisem, cu multa muncă, plânsete şi nervi întinşi la maxim. Nu am să uit niciodată senzaţia pe care o aveam pe scenă, tremurul genunchilor, lacrimile care mă podideau de fiecare dată, bucuria că cei care mă ascultau păreau că simt

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-7092510163638456332009-12-01T16:32:00.002+02:002009-12-01T21:13:11.022+02:00

Azi am nevoie de o dovadă. O dovadă din partea mea. Vreau să-mi dovedesc că mă ridic la înălţimea aşteptărilor mele. Sunt unul din acei oameni care nu vor, nu-şi permit să piardă timpul. Aşa că a venit vremea să-mi demonstrez că încă mai trăiesc după aceleaşi principii. Am să-mi mişc fundul ăsta care se măreşte pe zi ce trece să fac ceva, să mă simt bine. Îl aştept să ajungă acasă şi vom pleca

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-24373560957150343192009-11-27T15:10:00.001+02:002009-11-27T15:13:21.817+02:00

Să-mi dau palme. De când cu răceala/gripa asta parcă aş fi în continuu mahmură. Am senzaţia că mintea mea trăieşte într-un univers paralel şi foarte distant de restul corpului. Cred că e o mică ceartă între ei, nu se mai suportă. De exemplu azi, m-am trezit acum o ora, fix. Mi-e foame, n-am ţigări, mi-e sete si mai ales mi-e lene să fac ceva, orice. Am încercat să scriu ceva pe un forum, fail!

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-12967157014144389542009-11-12T16:45:00.000+02:002009-11-12T16:45:03.919+02:00

Azi s-a dovedit a fi o zi interesanta. M-am trezit dimineata cu o mica jena la o masea, am ajuns la munca cu ditamai durerea. A venit dragutul doctor mai devreme cu doo ore(!!) sa-mi ofere o mana de ajutor. nu prea a avut ce face saracu', vedem maine. Am facut shopping de bautura. Muuuulta bautura, asta inseamna vreo 3 ore lipsite de la munca. E bine! In juma de ora plec, ma duc sa-mi fac

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-57703644335685407942009-11-10T13:09:00.001+02:002009-11-10T13:24:04.771+02:00

Ma amuz de fiecare data cand aud un barbat : "Cine dracu va intelege pe voi, femeile?!". Ok mon ami, da cine dracu va intelege pe voi, barbatii?! Imi plac barbatii, sincer. Sunt cei mai buni parteneri de joaca, un joc care incepe de cand constientizam existenta celuilalt gen si care dureaza atat timp cat ne asumam propriul gen. Jocul are bineinteles reguli, tactici, invingatori si invinsi.

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com17tag:blogger.com,1999:blog-8372163827788988452.post-10630669025325482232009-11-09T11:53:00.002+02:002009-11-10T13:24:50.955+02:00

Un nou inceput din sirul de noi inceputuri. E bine sa o iei de la capat, sa mazgalesti ce-ti trece prin cap pe o pagina nou nouta din caiet. Uite asa te perfectionezi. Nu ca as avea nu-stiu-ce talent la scris, sau ca in jurul meu se intampla lucruri foarte interesante...dar asta e, imi ocup portia nelimitata de ganduri egoiste, de cugetari mai mult sau mai putin originale, in limitatul spatiu de

roxanafarcashttp://www.blogger.com/profile/01644467972111582513noreply@blogger.com0